Descriere
Clematita Jan III Sobieski
Plante la ghiveci de 2 litri (2C).
Culoarea florilor roșu-închis
Înălțimea plantei 1,5–2 m
Dimensiunea florilor mari
Perioada de înflorire V, VI, VII
Expunere S, E, V
Mod de tăiere 2 (ușoară)
Rezistență la îngheț Zonele 4–9
Un soi polonez creat de Szczepan Marczyński, care produce flori roșu-închis, catifelate, semibătute sau simple; are o formă compactă și înflorește abundent. Potrivit pentru cultivarea în containere, pe balcoane și terase.
ASPECT: Flori mari, cu diametrul de 13–18 cm, roșu-închis, catifelate. Sunt semibătute sau simple și apar pe lăstarii din anul precedent. Florile simple se dezvoltă pe lăstarii noi. Florile sunt formate din 6–8 sepale eliptice, cu vârfuri rotunjite și margini ușor ondulate. Staminele au antere galbene dispuse pe filamente galben-verzui. Primăvara, unele stamine se transformă în staminodii decorative. Înflorește de la jumătatea lunii mai până la jumătatea lunii iulie, începând de jos (la aproximativ 20 cm de bază). Frunzele sunt fie simple (în formă de inimă, verde-închis, cu margini netede), fie compuse (trifoliate, formate din foliole eliptice, ascuțite la vârf).
MOD DE CREȘTERE: Plantă cățărătoare; se agață de suporturi cu ajutorul pețiolurilor frunzelor. Atinge o înălțime de 1,5–2 m.
UNDE SE PLANTEAZĂ: Se dezvoltă bine în locuri luminoase, dar ferite de supraîncălzire. Preferă soluri fertile, moderat umede și bine drenate. Rezistentă la îngheț (zonele 4–9).
PLANTARE ȘI ÎNGRIJIRE: Scufundați planta (cu tot cu ghiveci) în apă timp de 10–30 de minute. Așezați planta într-o groapă de 60 x 60 x 60 cm, având la bază un strat de drenaj de 10 cm (de exemplu, pietriș sau criblură).
Adăugați în groapă o găleată de gunoi de grajd bine descompus sau compost și completați cu pământ fertil. Planta trebuie așezată în groapă cu 5–10 cm mai adânc decât a fost în ghiveci. Plantați la o distanță de cel puțin 30 cm față de pereți sau alte plante (ghid de plantare).
Acoperă baza plantei de Clematis cu mulci din scoarță.
Înainte de venirea iernii, stratul de mulci trebuie dispus în jurul bazei plantei, atingând o înălțime de până la 10 cm. În luna aprilie, fertilizează cu Osmocote Substral 5-6 M și udă din abundență pe tot parcursul perioadei de vegetație. La sfârșitul lunii februarie sau începutul lunii martie, îndepărtează părțile uscate și scurtează moderat lăstarii vii: în primul an la aproximativ 30 cm de sol (deasupra mugurilor viguroși), în al doilea an la 70 cm de sol, iar în anii următori la 120–150 cm.MOD DE UTILIZARE: Acest soi este potrivit pentru cultivarea pe spalieri, obeliscuri și alte suporturi de grădină, precum și în containere mari, pe balcoane și terase. Se poate cățăra pe suporturi naturale, cum ar fi arbuștii foioși sau coniferi care nu necesită tăieri drastice.
Tăierea stimulează ramificarea și contribuie la o înflorire mai bogată.
Aceasta trebuie efectuată în perioada cuprinsă între sfârșitul lunii februarie și începutul lunii aprilie.
Tăierea după luna aprilie va duce la întârzierea înfloririi.
Efectuați tăierea cu o foarfecă de grădină bine ascuțită, la 0,5–1 cm deasupra unei perechi de muguri sănătoși.
Îndepărtați întotdeauna toate frunzele ofilite, precum și tulpinile întregi sau doar porțiunile uscate/moarte (de exemplu, din cauza înghețului).
În primul an, toate exemplarele de clematis trebuie tăiate la o înălțime de maximum 30 cm față de bază, pentru a stimula creșterea unor tulpini noi de la baza plantei.
Rezultate similare, sau chiar mai bune, se pot obține prin așezarea tulpinilor pe sol și acoperirea lor cu mulci, procedeu similar celui utilizat la plantare.
Această metodă fortifică plantele, asigurând astfel o înflorire mai bogată și o rezistență sporită la boli.
În anii următori, modul de tăiere depinde de soi și de perioada de înflorire a acestuia
În ceea ce privește tăierea, plantele de clematis pot fi împărțite, în linii mari, în trei grupe, pe care le vom numi:
1 (fără tăiere), 2 (tăiere ușoară) și 3 (tăiere drastică).Metoda de tăiere:
1. (fără tăiere) – se aplică soiurilor care înfloresc doar pe lăstarii formați în anul precedent: clematitele din grupurile Montana și Atragene. În general, acestea nu se taie deloc; totuși, dacă este necesară scurtarea unor ramuri care au crescut excesiv, tăierea se face imediat după înflorire, de obicei la o înălțime de cel puțin 1 m față de sol.
2. (tăiere ușoară) – se aplică soiurilor cu flori mari care încep să înflorească în mai sau la începutul lunii iunie; primul val de flori apare pe lăstarii din anul precedent, fiind urmat de un al doilea val, mai redus, pe lăstarii noi. Tăierea constă în scurtarea lăstarilor la o înălțime de 100–150 cm față de bază (cu cât planta este mai tânără, cu atât tăierea trebuie făcută mai jos). Aceasta este o metodă sigură de tăiere dacă nu suntem siguri în ce categorie se încadrează planta noastră.
3. (tăiere drastică) – se aplică speciilor și soiurilor care înflorește mai târziu, pe lăstarii noi, din iunie până în iulie (de exemplu, soiurile din grupurile Viticella și Jackmanii). Acestea trebuie tăiate drastic, deasupra celei de-a doua sau a treia perechi de muguri, la 20–50 cm de sol. Această metodă de tăiere se aplică și plantelor viguroase dacă se dorește limitarea creșterii acestora (clematitele din grupul Tangutica).
În cazul clematitelor perene erbacee (grupurile Heracleifolia și Integrifolia) și al soiurilor din grupul Texensis, se elimină toate tulpinile uscate chiar de la bază, iar restul tulpinilor se taie la 5–10 cm deasupra solului.











Recenzii
Nu există recenzii până acum.