Clematita Blue Explosion-C2 -livrarea din martie 2027

Descriere

Clematita Blue Explosion

Plante la ghiveci de 2 litri (2C).

Clematis ‘Blue Explosion’ PBR (C2 E) este o varietate remarcabilă de clematită cățărătoare, creată de renumitul ameliorator polonez Szczepan Marczyński în anul 2011. Codul PBR indică Plant Breeders’ Rights (soi protejat prin lege), iar C2 arată că planta este livrată într-un ghiveci cu capacitatea de 2 litri, o dimensiune ideală ce asigură un sistem radicular bine dezvoltat și o prindere excelentă. Litera E provine adesea de la clasificarea pepinierelor europene autorizate .

Acest soi este extrem de apreciat pentru capacitatea sa de a produce două valuri diferite de înflorire pe parcursul aceluiași sezon:

• Mai – Iunie: Produce flori mari (12-14 cm diametru), semiduble, de un albastru-violet intens cu nuanțe de roz aprins la vârful petalelor exterioare. Acestea apar pe lăstarii din anul precedent.
• Iulie – Septembrie: Produce flori simple, de culoarea lavandei, care apar pe lăstarii noi din anul curent.
• Sfaturi de plantare și îngrijire
  • Regula de aur pentru rădăcini: Clematita are nevoie de o poziție cu „capul în soare și picioarele în umbră”. La plantare, protejează baza plantei de soarele direct folosind mulci sau plantând flori perene de talie joasă în fața ei.
  • Adâncimea de plantare: Scoate planta din ghiveciul de 2L fără a curăța pământul de pe rădăcini. Plantează coroana cu circa 3-5 cm mai adânc decât era în ghiveciul original pentru a stimula apariția lăstarilor noi din subteran.
  • Cum se tund speciile din Grupa 2: La sfârșitul iernii sau primăvara devreme (februarie-martie), curăță doar lăstarii uscați sau slabi. Taie restul lăstarilor ușor, imediat deasupra unei perechi de muguri sănătoși, la o înălțime de aproximativ 100-150 cm de la sol. O tăiere prea drastică va elimina florile duble de la începutul verii.
  • Tăierea stimulează ramificarea și contribuie la o înflorire mai bogată.
    Aceasta trebuie efectuată în perioada cuprinsă între sfârșitul lunii februarie și începutul lunii aprilie.
    Tăierea după luna aprilie va duce la întârzierea înfloririi.
    Efectuați tăierea cu o foarfecă de grădină bine ascuțită, la 0,5–1 cm deasupra unei perechi de muguri sănătoși.
    Îndepărtați întotdeauna toate frunzele ofilite, precum și tulpinile întregi sau doar porțiunile uscate/moarte (de exemplu, din cauza înghețului).În primul an, toate exemplarele de clematis trebuie tăiate la o înălțime de maximum 30 cm față de bază, pentru a stimula creșterea unor tulpini noi de la baza plantei.
    Rezultate similare, sau chiar mai bune, se pot obține prin așezarea tulpinilor pe sol și acoperirea lor cu mulci, procedeu similar celui utilizat la plantare.
    Această metodă fortifică plantele, asigurând astfel o înflorire mai bogată și o rezistență sporită la boli.
    În anii următori, modul de tăiere depinde de soi și de perioada de înflorire a acestuia

    În ceea ce privește tăierea, plantele de clematis pot fi împărțite, în linii mari, în trei grupe, pe care le vom numi:
    1 (fără tăiere), 2 (tăiere ușoară) și 3 (tăiere drastică).
    Metoda de tăiere:
    1. (fără tăiere) – se aplică soiurilor care înfloresc doar pe lăstarii formați în anul precedent: clematitele din grupurile Montana și Atragene. În general, acestea nu se taie deloc; totuși, dacă este necesară scurtarea unor ramuri care au crescut excesiv, tăierea se face imediat după înflorire, de obicei la o înălțime de cel puțin 1 m față de sol.

    2. (tăiere ușoară) – se aplică soiurilor cu flori mari care încep să înflorească în mai sau la începutul lunii iunie; primul val de flori apare pe lăstarii din anul precedent, fiind urmat de un al doilea val, mai redus, pe lăstarii noi. Tăierea constă în scurtarea lăstarilor la o înălțime de 100–150 cm față de bază (cu cât planta este mai tânără, cu atât tăierea trebuie făcută mai jos). Aceasta este o metodă sigură de tăiere dacă nu suntem siguri în ce categorie se încadrează planta noastră.

    3. (tăiere drastică) – se aplică speciilor și soiurilor care înflorește mai târziu, pe lăstarii noi, din iunie până în iulie (de exemplu, soiurile din grupurile Viticella și Jackmanii). Acestea trebuie tăiate drastic, deasupra celei de-a doua sau a treia perechi de muguri, la 20–50 cm de sol. Această metodă de tăiere se aplică și plantelor viguroase dacă se dorește limitarea creșterii acestora (clematitele din grupul Tangutica).
    În cazul clematitelor perene erbacee (grupurile Heracleifolia și Integrifolia) și al soiurilor din grupul Texensis, se elimină toate tulpinile uscate chiar de la bază, iar restul tulpinilor se taie la 5–10 cm deasupra solului.