Clematita Akafuji-C2-livrarea din martie 2027

Descriere

Clematita Akafuji

Plante la ghiveci de 2 litri (2C).

Florile: Sunt mari (10–15 cm diametru), de tip dublu sau semidublu, cu o formă rotunjită și plină. Culoarea este de un roșu-roz intens (sau roz închis), remarcabilă prin faptul că este rezistentă la soare și nu se decolorează sub acțiunea razelor directe. În centru ies în evidență staminele galbene.

Perioada de înflorire: Oferă o înflorire dublă pe an. Primul val, cel mai abundent, apare la sfârșitul primăverii (mai–iunie), iar al doilea val are loc la sfârșitul verii / începutul toamnei (august–septembrie).

Dimensiuni: Are o creștere moderată și compactă, atingând o înălțime de 1,5 – 2,5 metri, ceea ce o face foarte ușor de gestionat.

Lumină („Capul în soare, picioarele la umbră”): Preferă locurile însorite sau parțial umbrite. Pentru o dezvoltare optimă, baza plantei trebuie protejată de căldura directă a soarelui prin mulcire sau prin plantarea unor flori perene mai joase la bază.

Sol: Solicită un sol fertil, bogat în humus, bine drenat și cu o umiditate moderată.

Rezistență: Este o plantă rezistentă la ger, suportând temperaturi scăzute de până la -20°C … -28°C (specifică zonelor de rezistență USDA 5–9).

Tăiere (Grupul 2): Face parte din categoria clematitelor care înfloresc atât pe lăstarii din anul precedent, cât și pe cei noi. Nu necesită o tăiere drastică. Primăvara devreme se efectuează doar o tăiere ușoară de curățare a ramurilor uscate sau slabe. Opțional, după prima înflorire din iunie, se pot scurta ușor lăstarii pentru a stimula al doilea val de flori din toamnă.

Tăierea stimulează ramificarea și contribuie la o înflorire mai bogată. 
Aceasta trebuie efectuată în perioada cuprinsă între sfârșitul lunii februarie și începutul lunii aprilie. 
Tăierea după luna aprilie va duce la întârzierea înfloririi.

Efectuați tăierea cu o foarfecă de grădină bine ascuțită, la 0,5–1 cm deasupra unei perechi de muguri sănătoși.
 Îndepărtați întotdeauna toate frunzele ofilite, precum și tulpinile întregi sau doar porțiunile uscate/moarte (de exemplu, din cauza înghețului).

În primul an, toate exemplarele de clematis trebuie tăiate la o înălțime de maximum 30 cm față de bază, pentru a stimula creșterea unor tulpini noi de la baza plantei.
 Rezultate similare, sau chiar mai bune, se pot obține prin așezarea tulpinilor pe sol și acoperirea lor cu mulci, procedeu similar celui utilizat la plantare.
 Această metodă fortifică plantele, asigurând astfel o înflorire mai bogată și o rezistență sporită la boli. 
În anii următori, modul de tăiere depinde de soi și de perioada de înflorire a acestuia

În ceea ce privește tăierea, plantele de clematis pot fi împărțite, în linii mari, în trei grupe, pe care le vom numi:
1 (fără tăiere), 2 (tăiere ușoară) și 3 (tăiere drastică).

Metoda de tăiere:
1. (fără tăiere) – se aplică soiurilor care înfloresc doar pe lăstarii formați în anul precedent: clematitele din grupurile Montana și Atragene. În general, acestea nu se taie deloc; totuși, dacă este necesară scurtarea unor ramuri care au crescut excesiv, tăierea se face imediat după înflorire, de obicei la o înălțime de cel puțin 1 m față de sol.

2. (tăiere ușoară) – se aplică soiurilor cu flori mari care încep să înflorească în mai sau la începutul lunii iunie; primul val de flori apare pe lăstarii din anul precedent, fiind urmat de un al doilea val, mai redus, pe lăstarii noi. Tăierea constă în scurtarea lăstarilor la o înălțime de 100–150 cm față de bază (cu cât planta este mai tânără, cu atât tăierea trebuie făcută mai jos). Aceasta este o metodă sigură de tăiere dacă nu suntem siguri în ce categorie se încadrează planta noastră.

3. (tăiere drastică) – se aplică speciilor și soiurilor care înflorește mai târziu, pe lăstarii noi, din iunie până în iulie (de exemplu, soiurile din grupurile Viticella și Jackmanii). Acestea trebuie tăiate drastic, deasupra celei de-a doua sau a treia perechi de muguri, la 20–50 cm de sol. Această metodă de tăiere se aplică și plantelor viguroase dacă se dorește limitarea creșterii acestora (clematitele din grupul Tangutica).
 În cazul clematitelor perene erbacee (grupurile Heracleifolia și Integrifolia) și al soiurilor din grupul Texensis, se elimină toate tulpinile uscate chiar de la bază, iar restul tulpinilor se taie la 5–10 cm deasupra solului.