Descriere
Clematita Zosia
Plante la ghiveci de 2 litri (2C).
Culoarea florilor roșu
Înălțimea plantei 1–1,5 m
Dimensiunea florilor medie
Luna înfloririi V, VI
Expunere S, E, V
Mod de tăiere 2 (ușoară)
Rezistența la îngheț Zonele 4–9
Un soi nou, polonez, creat de Szczepan Marczyński, cu flori mari, frumoase, de culoare roșu-închis catifelat și o formă compactă.
ASPECT: Flori cu diametrul de 12–16 cm, formate din 6–8 sepale eliptice, de culoare roșu-închis catifelat, care devin roz pe măsură ce înflorirea avansează; pe partea inferioară, sepalele sunt roșii, cu o dungă alb-verzuie. Staminele au antere vișinii pe filamente galben-verzui. Înflorirea principală are loc în lunile mai-iunie, iar unele flori apar și în iulie-august. Frunze de un verde-închis mat, simple sau trifoliate, cu lungimea de până la 10 cm.
MOD DE CREȘTERE: Plantă cățărătoare; se agață cu ajutorul pețiolurilor frunzelor. Formă compactă, atinge o înălțime de 1–1,5 m.
UNDE SE PLANTEAZĂ: Ideală pentru locuri însorite. Se dezvoltă bine în soluri fertile și permeabile, dar crește și în majoritatea solurilor obișnuite, dacă este fertilizată. pH-ul solului trebuie să fie neutru sau ușor acid. Rezistentă la îngheț (zonele 4–9).
PLANTARE ȘI ÎNGRIJIRE: Plantați-o într-o groapă (60 x 60 x 60 cm) cu sol fertil și un strat de drenaj de 10 cm la bază, la o adâncime cu 5–10 cm mai mare decât cea la care a crescut în ghiveci (ghid de plantare). Necesită doar o tăiere ușoară. La sfârșitul lunii februarie sau începutul lunii martie, este suficient să îndepărtați lăstarii uscați și să îi tăiați pe cei vii: în primul an la 30 cm de sol, deasupra unor muguri viguroși; în al doilea an la 70 cm; iar în anii următori la o înălțime de 100–120 cm (ghid de tăiere). La jumătatea lunii aprilie, se recomandă aplicarea unui îngrășământ cu eliberare lentă (de exemplu, Osmocote 5–6M). Udați planta pe parcursul sezonului de vegetație. MOD DE CULTIVARE: Potrivit pentru cultivarea pe suporturi independente sau amplasate lângă pereți, precum și pentru plantarea în containere pe terase și balcoane.
ORIGINE: Creat de Szczepan Marczyński, Polonia. Disponibil pe piață din anul 2024. Mai multe despre soiurile noastre...
SOIURI SIMILARE: „Solidarność”, „Niobe”, „Jan III Sobieski”, „Westerplatte”.
Tăierea stimulează ramificarea și contribuie la o înflorire mai bogată.
Aceasta trebuie efectuată în perioada cuprinsă între sfârșitul lunii februarie și începutul lunii aprilie.
Tăierea după luna aprilie va duce la întârzierea înfloririi.
Efectuați tăierea cu o foarfecă de grădină bine ascuțită, la 0,5–1 cm deasupra unei perechi de muguri sănătoși.
Îndepărtați întotdeauna toate frunzele ofilite, precum și tulpinile întregi sau doar porțiunile uscate/moarte (de exemplu, din cauza înghețului).
În primul an, toate exemplarele de clematis trebuie tăiate la o înălțime de maximum 30 cm față de bază, pentru a stimula creșterea unor tulpini noi de la baza plantei.
Rezultate similare, sau chiar mai bune, se pot obține prin așezarea tulpinilor pe sol și acoperirea lor cu mulci, procedeu similar celui utilizat la plantare.
Această metodă fortifică plantele, asigurând astfel o înflorire mai bogată și o rezistență sporită la boli.
În anii următori, modul de tăiere depinde de soi și de perioada de înflorire a acestuia
În ceea ce privește tăierea, plantele de clematis pot fi împărțite, în linii mari, în trei grupe, pe care le vom numi:
1 (fără tăiere), 2 (tăiere ușoară) și 3 (tăiere drastică).
Metoda de tăiere:
1. (fără tăiere) – se aplică soiurilor care înfloresc doar pe lăstarii formați în anul precedent: clematitele din grupurile Montana și Atragene. În general, acestea nu se taie deloc; totuși, dacă este necesară scurtarea unor ramuri care au crescut excesiv, tăierea se face imediat după înflorire, de obicei la o înălțime de cel puțin 1 m față de sol.
2. (tăiere ușoară) – se aplică soiurilor cu flori mari care încep să înflorească în mai sau la începutul lunii iunie; primul val de flori apare pe lăstarii din anul precedent, fiind urmat de un al doilea val, mai redus, pe lăstarii noi. Tăierea constă în scurtarea lăstarilor la o înălțime de 100–150 cm față de bază (cu cât planta este mai tânără, cu atât tăierea trebuie făcută mai jos). Aceasta este o metodă sigură de tăiere dacă nu suntem siguri în ce categorie se încadrează planta noastră.
3. (tăiere drastică) – se aplică speciilor și soiurilor care înflorește mai târziu, pe lăstarii noi, din iunie până în iulie (de exemplu, soiurile din grupurile Viticella și Jackmanii). Acestea trebuie tăiate drastic, deasupra celei de-a doua sau a treia perechi de muguri, la 20–50 cm de sol. Această metodă de tăiere se aplică și plantelor viguroase dacă se dorește limitarea creșterii acestora (clematitele din grupul Tangutica).
În cazul clematitelor perene erbacee (grupurile Heracleifolia și Integrifolia) și al soiurilor din grupul Texensis, se elimină toate tulpinile uscate chiar de la bază, iar restul tulpinilor se taie la 5–10 cm deasupra solului.
Numai clienții autentificați, care au cumpărat acest produs, pot să scrie o recenzie.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.