Clematita Omoshiro-C2-livrarea din martie 2027

Descriere

Clematita Omoshiro

Plante la ghiveci de 2 litri (2C).

Culoarea florilor alb, cu margini roz
Înălțimea plantei 2-3 m
Dimensiunea florilor mari
Perioada de înflorire V, VI, VIII, IX
Expunere S, N, E, V
Metoda de tăiere 2 (ușoară)
Rezistența la îngheț Zonele 4 – 9
O varietate japoneză care atinge o înălțime de 2-3 m. Flori de culoare albă până la roz pal, cu un diametru de aproximativ 16 cm, nuanțate în roz sau roz-purpuriu spre margini. Prezintă 6-8 tepale, roz pe partea exterioară. Antere violet-roșiatice pe filamente de culoarea cremei. Înflorește în lunile mai-iunie și din nou în august-septembrie. Este ideală pentru dirijarea pe spalieri, araci și alte tipuri de suporturi, precum și pentru cultivarea în containere pe balcoane și terase. Se poate cățăra pe suporturi naturale, cum ar fi arbuștii foioși sau coniferi și plantele pitice.

Tăierea stimulează ramificarea și contribuie la o înflorire mai bogată. 
Aceasta trebuie efectuată în perioada cuprinsă între sfârșitul lunii februarie și începutul lunii aprilie. 
Tăierea după luna aprilie va duce la întârzierea înfloririi.

Efectuați tăierea cu o foarfecă de grădină bine ascuțită, la 0,5–1 cm deasupra unei perechi de muguri sănătoși.
 Îndepărtați întotdeauna toate frunzele ofilite, precum și tulpinile întregi sau doar porțiunile uscate/moarte (de exemplu, din cauza înghețului).

În primul an, toate exemplarele de clematis trebuie tăiate la o înălțime de maximum 30 cm față de bază, pentru a stimula creșterea unor tulpini noi de la baza plantei.
 Rezultate similare, sau chiar mai bune, se pot obține prin așezarea tulpinilor pe sol și acoperirea lor cu mulci, procedeu similar celui utilizat la plantare.
 Această metodă fortifică plantele, asigurând astfel o înflorire mai bogată și o rezistență sporită la boli. 
În anii următori, modul de tăiere depinde de soi și de perioada de înflorire a acestuia

În ceea ce privește tăierea, plantele de clematis pot fi împărțite, în linii mari, în trei grupe, pe care le vom numi:
1 (fără tăiere), 2 (tăiere ușoară) și 3 (tăiere drastică).

Metoda de tăiere:
1. (fără tăiere) – se aplică soiurilor care înfloresc doar pe lăstarii formați în anul precedent: clematitele din grupurile Montana și Atragene. În general, acestea nu se taie deloc; totuși, dacă este necesară scurtarea unor ramuri care au crescut excesiv, tăierea se face imediat după înflorire, de obicei la o înălțime de cel puțin 1 m față de sol.

2. (tăiere ușoară) – se aplică soiurilor cu flori mari care încep să înflorească în mai sau la începutul lunii iunie; primul val de flori apare pe lăstarii din anul precedent, fiind urmat de un al doilea val, mai redus, pe lăstarii noi. Tăierea constă în scurtarea lăstarilor la o înălțime de 100–150 cm față de bază (cu cât planta este mai tânără, cu atât tăierea trebuie făcută mai jos). Aceasta este o metodă sigură de tăiere dacă nu suntem siguri în ce categorie se încadrează planta noastră.

3. (tăiere drastică) – se aplică speciilor și soiurilor care înflorește mai târziu, pe lăstarii noi, din iunie până în iulie (de exemplu, soiurile din grupurile Viticella și Jackmanii). Acestea trebuie tăiate drastic, deasupra celei de-a doua sau a treia perechi de muguri, la 20–50 cm de sol. Această metodă de tăiere se aplică și plantelor viguroase dacă se dorește limitarea creșterii acestora (clematitele din grupul Tangutica).
 În cazul clematitelor perene erbacee (grupurile Heracleifolia și Integrifolia) și al soiurilor din grupul Texensis, se elimină toate tulpinile uscate chiar de la bază, iar restul tulpinilor se taie la 5–10 cm deasupra solului.