Clematita My Darling-C2 -livrarea din martie 2027

Culoarea florilor	purpuriu-roșu
Înălțimea plantei	1,5–2 m
Mărimea florilor	mari
Luni de înflorire	VI, VII, IX
Expunere	S, E, V
Metoda de tăiere	2 (ușoară)
Rezistența la îngheț	Zonele 4–9
Un soi polonez nou și fascinant, cu flori purpuriu-roșii, duble și semiduble. Înflorește din nou la sfârșitul verii. Ideal pentru cultivarea în ghivece.

ASPECT: Flori mari, cu diametrul de 18–23 cm, de culoare purpuriu-roșu, cu o dungă roz și stropi roz-deschis; duble la prima înflorire și semiduble la a doua. Înflorește abundent în iunie și iulie, uneori repetând înflorirea în septembrie. Frunze de un verde închis, cu margini întregi, simple, în formă de inimă, sau trifoliate, compuse din foliole eliptice și ascuțite la vârf.

MOD DE CREȘTERE: Plantă cățărătoare; se agață cu ajutorul pețiolurilor frunzelor. Atinge o înălțime de 1,5–2 m.

UNDE SE PLANTEAZĂ: Locurile bine luminate, dar ferite de expunerea directă și intensă la soare, sunt ideale. Planta preferă solul fertil, reavăn, dar bine drenat, cu pH neutru sau ușor acid. Rezistentă la îngheț (zonele 4–9).

PLANTARE ȘI ÎNTREȚINERE: Înainte de plantare, scufundați ghiveciul plantei în apă timp de 10–30 de minute. Așezați balotul de rădăcini într-o groapă de 60 x 60 x 60 cm, având la bază un strat de 10 cm de pietriș și criblură. Acoperiți rădăcinile cu o găleată de gunoi de grajd bine descompus sau compost și completați cu pământ fertil. Plantați baza tulpinii cu 5–10 cm mai adânc decât a fost anterior. Plantați la o distanță de cel puțin 30 cm față de pereți și alte plante. Baza plantei trebuie să fie la umbră. Acoperiți solul din jurul noilor plante cu mulci din scoarță; pentru protecția pe timpul iernii, măriți stratul de mulci până la 10 cm. În aprilie, fertilizați cu Osmocote 5-6 M și udați corespunzător în timpul sezonului de creștere. La sfârșitul lunii februarie sau începutul lunii martie, îndepărtați lăstarii uscați și tăiați ușor lăstarii vii: în primul an, la aproximativ 30 cm de bază (deasupra mugurilor viguroși), în al doilea an – la 70 cm, iar în sezoanele următoare – la 150 cm.

MOD DE UTILIZARE: Recomandată pentru dirijarea pe suporturi independente sau fixate pe pereți, precum și pentru cultivarea în containere mari, pe balcoane și terase.

Tăierea stimulează ramificarea și contribuie la o înflorire mai bogată. 
Aceasta trebuie efectuată în perioada cuprinsă între sfârșitul lunii februarie și începutul lunii aprilie. 
Tăierea după luna aprilie va duce la întârzierea înfloririi.

Efectuați tăierea cu o foarfecă de grădină bine ascuțită, la 0,5–1 cm deasupra unei perechi de muguri sănătoși.
 Îndepărtați întotdeauna toate frunzele ofilite, precum și tulpinile întregi sau doar porțiunile uscate/moarte (de exemplu, din cauza înghețului).

În primul an, toate exemplarele de clematis trebuie tăiate la o înălțime de maximum 30 cm față de bază, pentru a stimula creșterea unor tulpini noi de la baza plantei.
 Rezultate similare, sau chiar mai bune, se pot obține prin așezarea tulpinilor pe sol și acoperirea lor cu mulci, procedeu similar celui utilizat la plantare.
 Această metodă fortifică plantele, asigurând astfel o înflorire mai bogată și o rezistență sporită la boli. 
În anii următori, modul de tăiere depinde de soi și de perioada de înflorire a acestuia

În ceea ce privește tăierea, plantele de clematis pot fi împărțite, în linii mari, în trei grupe, pe care le vom numi:
1 (fără tăiere), 2 (tăiere ușoară) și 3 (tăiere drastică).

Metoda de tăiere:
1. (fără tăiere) – se aplică soiurilor care înfloresc doar pe lăstarii formați în anul precedent: clematitele din grupurile Montana și Atragene. În general, acestea nu se taie deloc; totuși, dacă este necesară scurtarea unor ramuri care au crescut excesiv, tăierea se face imediat după înflorire, de obicei la o înălțime de cel puțin 1 m față de sol.

2. (tăiere ușoară) – se aplică soiurilor cu flori mari care încep să înflorească în mai sau la începutul lunii iunie; primul val de flori apare pe lăstarii din anul precedent, fiind urmat de un al doilea val, mai redus, pe lăstarii noi. Tăierea constă în scurtarea lăstarilor la o înălțime de 100–150 cm față de bază (cu cât planta este mai tânără, cu atât tăierea trebuie făcută mai jos). Aceasta este o metodă sigură de tăiere dacă nu suntem siguri în ce categorie se încadrează planta noastră.

3. (tăiere drastică) – se aplică speciilor și soiurilor care înflorește mai târziu, pe lăstarii noi, din iunie până în iulie (de exemplu, soiurile din grupurile Viticella și Jackmanii). Acestea trebuie tăiate drastic, deasupra celei de-a doua sau a treia perechi de muguri, la 20–50 cm de sol. Această metodă de tăiere se aplică și plantelor viguroase dacă se dorește limitarea creșterii acestora (clematitele din grupul Tangutica).
 În cazul clematitelor perene erbacee (grupurile Heracleifolia și Integrifolia) și al soiurilor din grupul Texensis, se elimină toate tulpinile uscate chiar de la bază, iar restul tulpinilor se taie la 5–10 cm deasupra solului.